O SINGURA INIMA
Tăcerea este între două picături de ploaie,
Ploaia este între două ceruri, din culoare,
Cerul este între două Căi Lactee şiroaie,
Calea Lactee este între două drumuri stelare,
Drumul este între două inimi luminate de-o stea,
Din două inimi se poate face una!
INSIR-TE MARGARIT
O poartă-n cerul de opal deschide-s-ar cât o clipită
Şi-un inorog cu corn de lună va trece peste o ispită,
Spre al tău suflet căutând cărarea-ngustă cât un fir
De gând albastru,tăinuit de-o stea iubită de-un zefir.
06.02.2010
FATA-FRUMOASA-DIN-LACRIMA
Stropi de soare,
Nouri roz,
Inimă-curcubeu,
Zmeu,
Împietrire,
Stropi de luna,
Stele de gheaţă,
Inimă-mică,
Frică,
Cariatidă,
Stropi de clestar,
Nouri de opal,
Inimă-curată,
Soare,
Înălţare.
Şoimul plâns cu-o lacrimă albastră
Un şoim regal în zbor înalt scruta semeţ un pisc de vreme,
Jos, într-o vale de smarald, tăia un drum un falnic rege,
Părea legat destinul lor de-un demiurg,pe-o stea măiastră,
Atunci când cedrii sunători au plâns cu-o lacrimă albastră.
Când cornul lunii răsună, se-aprinse un alai de stele,
Iar regele se-opri din mers sub creanga magica de cedru,
Din zbor înalt un şoim regal cuprinse două rămurele
Şi se lăsă neturburat pe braţul stâng întins sub cedru.
Cum stau aşa în neclintire,aparţinându-şi absolut,
Monarhul se-ndoi de sine şi mândrul şoim fu doborât,
Şi-atunci un cedru sunător se tângui vărsând în lut,
La poale-i, lacrima albastră,pe şoimul-înger neştiut.
FLOAREA - DE - LUMINA
Floarea-de-lumina smulsa din al noptilor mister
E un gând de mantuire coborât de prin vreun cer,
Cu aripi de heruvimi, crescând semne si minuni,
Splendoare diamantată schimbând faţa unei lumi.
Cand a vietii roata trece inganarea dintre zile
Rostuind pe tampla vremii, din vechime, raiurile,
Din ceruri, cu-aripi de ingeri, se arata in eter
Floarea-de-lumina smulsa din al noptilor mister.
Si cand magii se aduna pe pieptisul dalbei luni
Pentru a-nflori-ntre stele lumina din alte lumi,
Prin al noptii magic prag se dezleaga un mister:
E un gand de mantuire coborat de prin vreun cer.
Si prin toata lumea mare gandul trece ca un vis
Aducator de speranta, in psalmi ca sa fie scris,
Ca-n cuvant sa se-ntrupeze, si peste desertaciuni,
Cu aripi de heruvimi, crescand semne si minuni.
Ca o floare-de-lumina se transmuta intre nouri
Braul de culori divine contopind mii de ecouri,
Condensandu-se in piramida de idei si de minuni,
Splendoare diamantata schimband fata unei lumi.
Splendoare diamantată schimbând faţa unei lumi,
Cu aripi de heruvimi, crescând semne şi minuni,
E un gând de mântuire coborât de prin vreun cer,
Floarea-de-lumină smulsă din al nopţilor mister.
ŞOAPTELE ÎNGERULUI GAVRIIL
Dintr-o stea cu 6 colţuri
Eu luai doar o scânteie
Şi din ea făcui o floare
De lumină şi-o idee!
Şi în faţa casei tale
Pusei floarea de lumină,
Iar ideea-mi căută
Un loc în a ta inimă!
Nu e mare, dimpotrivă,
E-o idee mititică,
Are numai două vorbe:
"Te iubesc!"Nu-ţi fie frică!
SCHIMBAREA LA FAŢĂ
VERSURILE LUI DOR
Am vrut să mă preschimb în stea,
Voind doar ca să fii a mea,
Am vrut să mă preschimb în floare,
Să mă respiri ca pe un soare,
Am vrut să mă preschimb în dar,
Să mă păstrezi mărgăritar,
Am vrut să mă preschimb lumină,
Să-ţi fiu deplin, inimă plină,
Am vrut să mă preschimb destin,
Să fiu în tine suflet plin,
Am vrut să mă preschimb vioară,
Să-ţi cânt din ziuă înspre seară,
Şi am ajuns să nu fiu fiinţă,
Să fiu alcătuit dorinţă,
Şoptind într-una în ecou:
Al tău, al tău, al tău, al tău...
Acuarele
Amestec Verde şi-i pun Soare
Pe cer cu nori pufoşi de mai,
Le pun a sufletului ramă
Şi-aştept de undeva s-apari.
Amestec Verde şi-i pun Lună
Pe cer cu ochi lucind de stele,
Le pun a sufletului ramă
Şi-mi caut drumul printre ele.
Amestec Verde şi-i dau formă
Pe cer drapat în juru-mi ca o togă,
Le pun a sufletului ramă
Şi legiuiesc că niciodată nu se-abrogă.
1997
Autoportret
Copacul iubirii mele,
Straşnic ancorat de băierile inimii,
Ramuri ferme, prinzând din zbor stelele,
Înflorite din puterea puterilor mele.
1997