Apr
11
Gândurile din care cresc cireşe
Submitted by veronique on Sun, 04/11/2010 - 19:15
Cerceii de flori
Ai cireşului inimii
Adie alb-roz,
Cu miresme de dor
Amărui.
Un gând-
Cât pasărea colibri
Zboară din cireşul meu
Într-al tău.
Ascuns între flori,
Un înger tresare
Şi-l prinde-ntre aripi
Să nu-l pierzi.
Ochii tăi zâmbesc!
Cireşul meu se-nfioară
Când trece gândul tău
Ca zefirul de primăvară.
În flori
Cireşele cresc
Din gânduri-pereche.
Jun
23
Alea jacta est!
Submitted by dioscoride on Tue, 06/23/2009 - 13:45
Noapte: doua perechi de ochi care nu s-au privit niciodata
Tacere… atatea cuvinte ramase nespuse.
…Si Caesar trecu Rubiconul
May
14
REGĂSIRE
Submitted by veronique on Thu, 05/14/2009 - 20:56
La umbra unui mac-idee
M-ai regăsit pe o câmpie,
Cu alte timpuri printre gene,
Gândind cum să ajung la tine.
Şi în căldură, fascinat,
Priveai la mine cu uimire
Gândind ce mult m-ai căutat
Când eu eram doar pentru tine.
Mă cunoşteai din alte timpuri
Din lanul macilor-idee,
Mişcând încetişor corola
Prin fluxul verzilor maree.
În mâna ta-nălţai căpşorul
Cu tulpiniţa mă trufii
Sub ochii tăi adânci ca marea,
În visul lor să mă aprind.
Jan
23
GÂNDURI - NUFERI
Submitted by veronique on Fri, 01/23/2009 - 12:26
După o idee DOR - VERBINESCU
Sunt strop de dor
Trezit în curcubee,
În soare urc-cobor
Să fiu idee!
Şi-mi pun pe umeri
Verde, smarald
Să fiu sau poate
Albastru de Voroneţ
În şoapte;
Să fiu al treilea ochi
Să văd ce nu se vede,
Să fiu un diamant
Pe-un deget de femeie,
Să fiu o notă clară
Pe struna unui bard,
Să fiu o lăcrămioară
Pe-o frunză de cleştar,
Să fiu un strop de vară -
Să nu fiu în zadar -
Să fiu o stea-luceafăr
Pe-un gotic arc cu lună,
Să fiu o simplă undă
Să fiu deplin secundă,
Să fiu ceva de bine:
Să fiu doar pentru tine!
Nov
5
Acuarele
Submitted by veronique on Wed, 11/05/2008 - 22:43
Amestec Verde şi-i pun Soare
Pe cer cu nori pufoşi de mai,
Le pun a sufletului ramă
Şi-aştept de undeva s-apari.
Amestec Verde şi-i pun Lună
Pe cer cu ochi lucind de stele,
Le pun a sufletului ramă
Şi-mi caut drumul printre ele.
Amestec Verde şi-i dau formă
Pe cer drapat în juru-mi ca o togă,
Le pun a sufletului ramă
Şi legiuiesc că niciodată nu se-abrogă.
1997
Oct
25
Destoinicie
Submitted by veronique on Sat, 10/25/2008 - 22:46
Era odată ca niciodată -
Spunea povestea de altădată -
Tot repetându-se de ani şi ani,
Iar tu credeai ori nu credeai...
Pe undeva în lumea asta lată,
Acolo unde ochiului i-e greu să bată,
Castel făcut din piatră peste piatră
Al lui Amor - cu tolbă şi săgeată -
Loveau cu sârg în poartă vitejii veniţi pe-Amor să-l bată,
Iar poarta rămânea tot ferecată!
Tu desluşit-ai calea privind de sus în jos!
1996