Am încercat să strig, dar nu m-am auzit.
Stau singur în mulţime
Atât de singur... departe de mine:
Azi am rămas un pitic.

Stoluri pleacă departe
Culori şi mişcare descriu pe cărare
Fără să ştiu, fără să strig,
In urmă rămân, pustiit.

Renunţ la podoabe de aur
În straiul sărac şi cernit
Mă pierd în licheni şi lignit
O formă nouă să caut.

Dar până şi negrele boabe au prins
Din coajă în coajă, câte-o petală
Şi iată-le azi înflorind;
Doar eu am rămas singur şi pustiit.