Toamnă... frunze se scurg
Şi tu te strecori printre ele
Tăcute se-aştern pe rug
Culcate-n picuri grele.

Am ruginit o data cu toamna
Şi nu mă mai pot intinde,
Nu te mai pot cuprinde
Un vânt se strecoară afară

Doar vise şi frunze se-anină-n păr
Le duce uitate peste câmpuri
Le-aşterne ca un vechi decor
Şi-mprăştie praful prin gânduri.

Mâna mi s-a uscat intinsă spre cer
Încerc s-o întorc în zadar,
O simt rupta, lipsita de zel
Şi trece prin ea vantul de toamnă,
Răsună-nauntru un cântec barbar
Şi tot ce ramâne i-un ultim acord
"Adio doamnă..."