O SINGURA INIMA
Tăcerea este între două picături de ploaie,
Ploaia este între două ceruri, din culoare,
Cerul este între două Căi Lactee şiroaie,
Calea Lactee este între două drumuri stelare,
Drumul este între două inimi luminate de-o stea,
Din două inimi se poate face una!
Flori de gând din inimi-cuvinte
Forme de gând rostuite în stihuri
Se rostogolesc în eter tremurând
Atingând sufletul se arată cuvânt.
Cuvinte turnate în formă de inimă
Se aşează ca fulgii pe umărul stâng
Unde stă tupilat un înger pe-un gând.
Zic: Stai, Îngere, drept în lumină,
Calcă cuvintele şi prefă-le-n culori
Răspândind splendoarea lumii-n flori.
FLOAREA - DE - LUMINA
Floarea-de-lumina smulsa din al noptilor mister
E un gând de mantuire coborât de prin vreun cer,
Cu aripi de heruvimi, crescând semne si minuni,
Splendoare diamantată schimbând faţa unei lumi.
Cand a vietii roata trece inganarea dintre zile
Rostuind pe tampla vremii, din vechime, raiurile,
Din ceruri, cu-aripi de ingeri, se arata in eter
Floarea-de-lumina smulsa din al noptilor mister.
Si cand magii se aduna pe pieptisul dalbei luni
Pentru a-nflori-ntre stele lumina din alte lumi,
Prin al noptii magic prag se dezleaga un mister:
E un gand de mantuire coborat de prin vreun cer.
Si prin toata lumea mare gandul trece ca un vis
Aducator de speranta, in psalmi ca sa fie scris,
Ca-n cuvant sa se-ntrupeze, si peste desertaciuni,
Cu aripi de heruvimi, crescand semne si minuni.
Ca o floare-de-lumina se transmuta intre nouri
Braul de culori divine contopind mii de ecouri,
Condensandu-se in piramida de idei si de minuni,
Splendoare diamantata schimband fata unei lumi.
Splendoare diamantată schimbând faţa unei lumi,
Cu aripi de heruvimi, crescând semne şi minuni,
E un gând de mântuire coborât de prin vreun cer,
Floarea-de-lumină smulsă din al nopţilor mister.