Aug
5
TATUAJ PERMANENT
Submitted by veronique on Thu, 08/05/2010 - 11:54
Trecerea timpului clarifica; timpul este ca un pansament ; este bun pentru preventie ca graba sa nu strice treaba, dar de multe ori, din prea multa preventie, pansamentul se transforma in tatuaj permanent.
Aug
4
De-a v-aţi ascunselea
Submitted by veronique on Wed, 08/04/2010 - 20:52
Iată vara dată-n pârg, obosită pe-o cărare,
Ploile-au căzut cu sârg pe secunda călătoare.
Tu mă cauţi pe furiş printre florile de maci,
Mă ascund în anotimp.Prind secunda.De ce taci?
05.07.2010
Jul
28
Mi-a spus Fluturele Roşu
Submitted by veronique on Wed, 07/28/2010 - 18:51
Un fluture născut din floarea de mac a bătut cu aripile sale somnul sufletului sub ninsoarea de flori de cireş. Ca să amintească vara cu câmpurile ei de maci neatise de caii înmărmuriţi de aşteptare. Numai timpul a prins să mişte, ca un fluviu ale cărui maluri caută uscatul celuilalt. Totul este în palmele tale. Mişcător sau nu.
Jun
28
ATINGERI CUANTICE
Submitted by veronique on Mon, 06/28/2010 - 19:14
Piano
Din palmele tale
Un ochi de cer
Ai zămislit.
Floarea ochiului,
Un nor de vreme
Bună.După nor,
Tu. Mă priveşti:
Eu meşteşugesc
Cuante şi le trimit
Dincolo de nori.
Numai ţie.
May
27
SAKURA
Submitted by veronique on Thu, 05/27/2010 - 22:58
Cuvintele mele sunt mici păsări pe care le slobozesc cu zgârcenia cu care lebăda de smarald îşi ţipă dorul care este cu atât mai mare cu cât şi-l ţine închis în ea. Fără timp, mare de ametist. Păsările urcă cerurile, lovesc susul cu ciocurile lor până se deschid şi începe să plouă mărunt cu stele de diamant. Ca să spele distanţele şi să le topească în palmele tale, prefăcându-le în flori. De cireş.
May
25
Piatra unghiulară
Submitted by veronique on Tue, 05/25/2010 - 19:36
Mai întâi să ai ochi să mă vezi...
Am urcat munţii din inima ta să pot să te ajung. Mai aveam un pas şi te-am găsit plecat.Am stat locului şi m-am făcut piatră unghiulară.Din tăcerea mea au crescut aripi pe care le-am pus sufletului cuibărit în piatră. Cum o fi mai bine, să zbor în căutarea ta sau să te aştept? Până să apuc să răspund te-am întrezărit. Veneai. Să rămân piatră unghiulară sau să te strig?Mai întâi să ai ochi să mă vezi...
Macii nu sunt singuratici
Ai ajuns lângă mine. Am deschis larg aripile aşteptând a chemare. N-am strigat să nu te sperii. Te-ai apropiat şi mai mult în anotimpul cu maci. Un înger trimis de mine ţi-a şoptit la ureche că macii nu sunt singuratici.
Spune ceva
Piatra unghiulară a strălucit cu tăria soarelui de vară, mângâiată de aripi de lumină.
"...macii nu sunt singuratici..."
Evrika!Toată viaţa ai căutat o piatră unghiulară. M-am rostogolit şi am ieşit din piatră în faţa ta. Sufletul mi-a luat-o înainte cu un pas şi ţi s-a aşezat în palme.
"...macii nu sunt singuratici...".
Ce-ar fi dacă nu te-ai ascunde după nor?
Pleoapa ţi se arcuieşte ca un pod peste o lacrimă pe care trece lin lebăda albă în căutarea perechii. Gândurile tale trec în galop ca inorogii fugind să prindă luna plină. Sunt lângă tine. Piatră unghiulară zvârlită în zborul după soare.Îţi văd ezitările şi clipa de zbor. Ce-ar fi dacă nu te-ai ascunde după nor?
Macii se eliberează din strânsoare în zori.
Aşteptare
Am găsit cheia cu care deschid vara cu maci. Te aştept.
Altfel nu ştiu să te găsesc.
Apr
19
Cine se ascunde în potirul de crin?
Submitted by veronique on Mon, 04/19/2010 - 21:00
De-a v-aţi ascunselea este un joc pentru copii, dar şi pentru oamenii în toată firea.
Când eşti copil te ascunzi după cireş, când creşti, după cuvinte.
Cuvintele nu se pot ascunde unele de altele, cireşii, da!
Am văzut pe cineva îmbrăcându-se în petale de floare ca să nu îl mai vadă ochii ei.
L-am întrebat cât o să fie floare?
- Până când voi fi convins că ea ştie.
Apr
18
SEMNUL ZILEI
Submitted by veronique on Sun, 04/18/2010 - 01:22
Atingerea spiralelor timpului
Ieri seară mergea pe străzile oraşului bătrân, înfăşurată într-un domino de culoare închisă. Era acelaşi drum, dar pe o anumită porţiune a traseului avuse strania senzaţie că păşea între două ceruri, aici-acum şi aici acum câteva sute de ani.
Apr
17
Lămpaş
Submitted by veronique on Sat, 04/17/2010 - 14:11
Sufletul este o scânteie de foc stelar.
Când flacăra este mare, poţi să-ţi vezi sufletul într-o lumină roz-aurie a cărei menire este nu să ardă, ci doar să lumineze. Această lumină roz-aurie este lampa sufletului.
Rostul ei este să-ţi lumineze calea.
Este calea ermitului, nu în sensul solitudinii, ci al desăvârşirii caratelor scânteii.