Mar
6
IUBIM
Submitted by veronique on Sat, 03/06/2010 - 13:34
Te-am chemat pe sub luna arcuită de vremuri
Şi erai acolo, ţi-am simţit tâmpla zvâcnită
De nerăbdare.
Te-am strigat pe un pod într-o clipă aurită
Şi erai acolo, ţi-am auzit paşii îngânduraţi
De aşteptare.
Te-am luat cu mine de la un capăt la altul
Şi erai acolo, ţi-am găsit inima înflorită
De magnolii.
Mar
1
CEAI DE ASTRU
Submitted by veronique on Mon, 03/01/2010 - 01:49
De Mărţişor
Luna plină-i o tipsie pe care-ţi aşez în dar
Mărţişorul meu de suflet prins de un mărgăritar,
Poleit cu praf de stele şi-adus cu Carul Mare
Tras de inorogi din basme,de la mare depărtare.
Mâni în zori de zi te scoală şi i-a darul din fereastră,
Prinde-l la o butonieră, floarea aşeaz-o-ntr-o glastră,
Iar din ceaşca cât căuşul bea un ceai de lună nouă
Aşteptându-mă pe mine s-aduc ceainicul cu rouă.
Şi-am să vin în faptul zilei cu un fir de iasomie,
Ca să-mi spui că îţi sunt dragă viaţa-ntregă numai ţie,
Şi-om pune la foc de suflet ceainicul cu rouă, albastru,
Şi-om bea ceaiul cel mai tare, din scânteia unui astru.
Feb
17
CEAI DE IASOMIE
Submitted by veronique on Wed, 02/17/2010 - 19:09
Se gândi că dragostea adevărată se cunoaşte după puterea de aşteptare.
Ca inima să se cureţe, ca sufletul să se înalţe, ca iubirea să fie preţuită, prin credinţă, lacrimă, căderea piedicilor, răbdare.
Şi când toate fi-vor rânduite, se văzu zâmbind dimineţii, ţinând-o de mână.
În salon, pe o măsuţă din arbore de pagodă, îi aşteptau două ceşti cu ceai şi un buchet de mărgăritari.
16.02.2010
Feb
17
O SINGURA INIMA
Submitted by veronique on Wed, 02/17/2010 - 19:02
Tăcerea este între două picături de ploaie,
Ploaia este între două ceruri, din culoare,
Cerul este între două Căi Lactee şiroaie,
Calea Lactee este între două drumuri stelare,
Drumul este între două inimi luminate de-o stea,
Din două inimi se poate face una!
Feb
17
INSIR-TE MARGARIT
Submitted by veronique on Wed, 02/17/2010 - 18:58
O poartă-n cerul de opal deschide-s-ar cât o clipită
Şi-un inorog cu corn de lună va trece peste o ispită,
Spre al tău suflet căutând cărarea-ngustă cât un fir
De gând albastru,tăinuit de-o stea iubită de-un zefir.
06.02.2010
Feb
17
BUCHETUL DE MARGARITARI(in 5 parti)
Submitted by veronique on Wed, 02/17/2010 - 18:51
El pare profund când tace sau nu poate să audă nimic.Azi s-a îndoit de el şi a fugit de ea, aruncând cioburi de vorbe.
Ea s-a apropiat, a ocolit tăişul lor şi a început să-şi treacă mâinile prin părul lui.
El a visat că venea verde ca iarba.
Deschise ochii ştiind că a fost acolo.
În aer plutea aroma de mărgăritar.
Ştia.Ştia că venise.Era o altfel de înţelegere, dincolo de vorbe.Aroma de mărgăritar persista rememorând la nivel mental amintirea olfactivă.Nu mai avea nici o îndoială.De-acu'înainte îi va recunoaşte prezenţa oriunde se va afla.Un buchet de mărgăritari!Nu i se putea împotrivi şi nici nu voia să o facă.Dragostea ce i-o purta era ca iarba Sf.Gheorghe.Tânără ca primăvara şi fără sfârşit.
În fiecare zi împleteşte culori.
Fiecare culoare este umbra unui înger.Se întreabă care o fi fiind culoarea sufletului.
E mai uşor la flori.Petalele lor mărturisesc îngerul.Şi sufletul omului este tot o floare!El i l-a văzut şi i l-a arătat. Buchet de mărgăritari sunători.
Acum înţelese cum este sufletul lui. Suflet-Crin.
Este iarna zăpezilor albastre. Mai albastre decât cântecul zurgălăilor. Mai albastre decât melancolia dintr-un albastru infinit.
Se căutară prin albastru, dincolo de ceruri şi de vremuri.Se întâlniră la marginea unui colţ de stea, jucându-se de-a v-aţi ascunselea.
Uneori i se arăta ca un fir de mărgăritar care îşi clătina cu putere clopoţeii.
"- Hai, găseşte-mă!Nu vezi că sunt aici?"
Se trezi.
Radioul era aprins.În surdină"Proconsul"cânta"Cerul".
Îşi privi palmele.
..."Aş culege-n palme-o stea/Să te am pe tine"...
Găsi steaua albastră şi zâmbi gândind că nimic nu este imposibil.
O chemă pe nume în gând ca şi cum ar fi fost de faţă.Era sigur de câtva timp că va fi auzit.Îşi cântări emoţiile şi se simţi relaxat.
Era singură,bucurându-se în plină iarnă de crinii de un roş-sângeriu. Avuse un sentiment de parcă ar fi mângâiat-o.
- Ştiu,spuse cu glas tare.
În pragul uşii îi apăru încrezătoare.
- Hai, intră! Te aşteptam, zise el.
Dispăru lăsând în urma ei aroma de mărgăritar.
Feb
17
DEASUPRA TIMPULUI
Submitted by veronique on Wed, 02/17/2010 - 18:35
In Alb
Feerie în alb,
Argintată în plete
Ca un gând -
Nemişcat -
În tinereţe
Fără bătrâneţe.
23.01.2010
Feb
10
LANGA UN COLT DE STEA ALBASTRA
Submitted by veronique on Wed, 02/10/2010 - 00:35
Este iarna zăpezilor albastre. Mai albastre decât cântecul zurgălăilor. Mai albastre decât melancolia dintr-un albastru infinit.
Se căutară prin albastru, dincolo de ceruri şi de vremuri.Se întâlniră la marginea unui colţ de stea, jucându-se de-a v-aţi ascunselea.
Uneori i se arăta ca un fir de mărgăritar care îşi clătina cu putere clopoţeii.
"- Hai, găseşte-mă!Nu vezi că sunt aici?"
Se trezi.
Radioul era aprins.În surdină"Proconsul"cânta"Cerul".
Îşi privi palmele.
..."Aş culege-n palme-o stea/Să te am pe tine"...
Găsi steaua albastră şi zâmbi gândind că nimic nu este imposibil.
Feb
2
SUFLETUL-CRIN
Submitted by veronique on Tue, 02/02/2010 - 23:19
În fiecare zi împleteşte culori.
Fiecare culoare este umbra unui înger.Se întreabă care o fi fiind culoarea sufletului.
E mai uşor la flori.Petalele lor mărturisesc îngerul.Şi sufletul omului este tot o floare!El i l-a văzut şi i l-a arătat. Buchet de mărgăritari sunători.
Acum înţelese cum este sufletul lui.