Mar
6
IUBIM
Submitted by veronique on Sat, 03/06/2010 - 13:34
Te-am chemat pe sub luna arcuită de vremuri
Şi erai acolo, ţi-am simţit tâmpla zvâcnită
De nerăbdare.
Te-am strigat pe un pod într-o clipă aurită
Şi erai acolo, ţi-am auzit paşii îngânduraţi
De aşteptare.
Te-am luat cu mine de la un capăt la altul
Şi erai acolo, ţi-am găsit inima înflorită
De magnolii.
Mar
1
CEAI DE ASTRU
Submitted by veronique on Mon, 03/01/2010 - 01:49
De Mărţişor
Luna plină-i o tipsie pe care-ţi aşez în dar
Mărţişorul meu de suflet prins de un mărgăritar,
Poleit cu praf de stele şi-adus cu Carul Mare
Tras de inorogi din basme,de la mare depărtare.
Mâni în zori de zi te scoală şi i-a darul din fereastră,
Prinde-l la o butonieră, floarea aşeaz-o-ntr-o glastră,
Iar din ceaşca cât căuşul bea un ceai de lună nouă
Aşteptându-mă pe mine s-aduc ceainicul cu rouă.
Şi-am să vin în faptul zilei cu un fir de iasomie,
Ca să-mi spui că îţi sunt dragă viaţa-ntregă numai ţie,
Şi-om pune la foc de suflet ceainicul cu rouă, albastru,
Şi-om bea ceaiul cel mai tare, din scânteia unui astru.
Feb
17
CEAI DE IASOMIE
Submitted by veronique on Wed, 02/17/2010 - 19:09
Se gândi că dragostea adevărată se cunoaşte după puterea de aşteptare.
Ca inima să se cureţe, ca sufletul să se înalţe, ca iubirea să fie preţuită, prin credinţă, lacrimă, căderea piedicilor, răbdare.
Şi când toate fi-vor rânduite, se văzu zâmbind dimineţii, ţinând-o de mână.
În salon, pe o măsuţă din arbore de pagodă, îi aşteptau două ceşti cu ceai şi un buchet de mărgăritari.
16.02.2010